Cocosul de munte (Tetrao urogallus L.)
Alte denumiri: Cocos, gotcan, tatar, gaina, gotca, pui de cocos de munte.
Descriere: Dimorfismul sexual este evident. Cocosul are culoarea
generala inchisa si pare negru privit de la distanta. Vazut mai indeaproape, se
poate distinge capul si barba neagra, gatul, spatele si aripile brune, gusa si pieptul
negre cu luciri metalice, umerii aripilor albi, iar abdomenul si coada negre-mat,
stropite cu puncte albe. De jur imprejurul ochilor are pielea de culoare rosu aprins.
Ciocul, care devine din ce in ce mai puternic o data cu varsta, este, in acelasi timp,
tot mai incovoiat si mai asemanator cu cel al pasarilor de prada. Tarsul este
imbracat cu pene pana la degete. Iarna, cocosul de munte prezinta "varzobi".
Coada desfacuta are forma de evantai si este compusa din 16-18 pene mari,
dublate pe dedesubt de altele mai mici.
Femela este de culoare ruginie, impestritata cu pete negre. Abdomenul
acesteia prezinta o coloratie mai deschisa. Fata de cocos, care are intre 3,5 si 5
kg greutate, aceasta are dimensiuni mai mici, cantarind in jur de 1,8 - 2,5 kg.
Se aseamana mult cu gaina cocosului de mesteacan, dar este putin mai mare
decat aceasta si prezinta o pata de un ruginiu intens pe piept. In plus, coada
desfacuta este convexa, nu aproape dreapta cum este coada gainii
cocosului de mesteacan.
Sunetele scoase de cocosul de munte, desi discrete, pot fi auzite
primavara, in perioada imperecherii, si toamna, cand "roteste fals". Asa-zisul
cantec este structurat pe 3 strofe: tocat, tocilat si ciripit. Femela gotcaie sau
cotcodaceste, fiind mai galagioasa spre finalul perioadei de rotit.
Simturi: Cele mai dezvoltate sunt vazul si auzul.
Nu este o pasare sociabila, cardul familial compus din closca si pui
destramandu-se toamna tarziu.
Longevitate: Se apreciaza a fi de 18 ani, ceea ce pare totusi o exagerare.
Categoria de varsta a cocosului de munte viu se apreciaza dupa modul
de deschidere a evantaiului cozii, dupa lungimea cozii proportional cu corpul
si dupa modul in care "canta". La cocosul impuscat, varsta se apreciaza cu
oarecare aproximatie dupa forma ciocului, dupa forma racordarii ciocului la
cap, dupa santul de pe cioc, dupa marimea "barbii", dupa claritatea petelor
albe de pe coada (care se estompeaza cu varsta), si, cel mai sigur, in functie de
lungimea si forma terminala a penelor din coada.
Urme: Sunt vizibil lasate in timpul mersului pe zapada moale sau prin
tararea varfului aripilor infoiate, in timpul rotitului. Excrementele sunt si ele
semne indubitabile ale prezentei acestei pasari in teren. Altfel doar intamplator
i se poate constata prezenta.
Habitat: Prefera padurile de rasinoase pure, situate spre limita de jos a
golului alpin, dar este intalnit si la limita superioara a padurilor de amestec din
tot lantul Carpatilor.
Hrana: Iarna consuma aproape exclusiv muguri si cetina de rasinoase,
primavara de timpuriu lujeri si frunze tinere de afin, iar mai tarziu diverse
ierburi si fauna nevertebrata odata cu aparitia acesteia. Aceasta fauna
nevertebrata din padure, mai ales in zonele cu turbarii, completeaza hrana
vegetala a cocosului de munte, oferind in zonele neumblate de om toate
conditiile de existenta necesare speciei. Aceasta fauna nevertebrata joaca un
rol esential si in hrana puilor. Toamna si la inceput de iarna consuma cu
placere si fructe de padure.
In stomacul glandular al cocosilor si al gainilor de munte sunt gasite
pietricele inghitite pentru a ajuta digestia (macinarea si maruntirea hranei),
cunoscute sub denumirea de "gastroliti".
Obiceiuri: Este pasare de zi, sedentara, fidela locului de trai.
Dusmani: Are numerosi dusmani naturali din randul mamiferelor si al
pasarilor rapitoare, de la jder pana la ras si lup, si de la acvilele mici pana la
cea de stanca. Nici buha nu este inofensiva pentru pui. Cel mai mult este
afectata specia de tulburarea linistii, prin exploatari forestiere si prin pasunat
abuziv, mai ales in locurile de cuibarit. Cainii de la stane, care nu lasa nici o
palma de loc necercetata in preajma stanelor si a locurilor de pasunat, aduc si
ei mari prejudicii efectivelor de cocos de munte din cauza concordantei
perioadei de urcat al oilor la munte cu perioada de clocit a oualor si de
eclozare a puilor.
Reproducere: Este o pasare tipic poligama. Inca de la inceputul lunii
aprilie, in locurile de rotit sunt deja stransi cocosii de munte. In "bataile"
situate la altitudine mai mica se gasesc la aceasta data si gainile, care de regula
se grupeaza la cca. o saptamana dupa cocosi. Declansarea rotitului, menit sa
stimuleze imperecheatul, incepe in asemenea locuri inainte de 5-10 aprilie. In
cele situate la altitudini mai ridicate, rotitul incepe doar in jur de 15 aprilie.
Aici au loc, de altfel, si ultimele jocuri nuptiale, in jur de 10-15 mai. Rotitul se
considera la apogeu in data de 23 aprilie, dar acest lucru nu este valabil pentru
toate locurile de rotit din tara.
Rotitul are loc in zori pe "cloamba", apoi dupa ce incepe sa se
lumineze, pe sol. Dureaza pana pe la ora 7,30-8,00, iar in locurile linistite si la
apogeu, chiar pana la ora 10,00. Imperecherea are loc intotdeauna pe sol.
Femela depune ulterior 6-10 oua intr-un cuib rudimentar amenajat pe
pamant, de obicei intre radacinile ridicate ale vreunui arbore, in tufisuri, in
buruieni etc. Dupa 27 de zile, la sfarsitul lunii mai, are loc ecloziunea. Puii,
nidifugi sunt colorati in galben cu pete negre pe cap si pe gat si cu dungi brune
pe spate. Ei pot sa zboare foarte repede, dupa doar 10 zile. Supravietuirea
puilor depinde, in principal, de mersul vremii, de conditiile de hranire si de
multitudinea pradatorilor naturali.
Puii se hranesc in primele zile cu oua de furnici si cu larve de insecte.
In caz de distrugere a oualor, gaina depune o a doua ponta. De retinut
este insa faptul ca foarte multe gaini sunt surprinse de dusmani pe cuib,
deoarece nu-l parasesc in caz de pericol, decat in ultimul moment.
In literatura de specialitate se mentioneaza si existenta unui rotit fals in
perioada de toamna, confirmat in nenumarate ocazii, cand cocosii doar
"canta", fara a avea loc imperechea.
Vanare: Momentan vanatoarea este interzisa la aceasta specie.
Efectivele de cocosi de munte par sa fi intrat, ca si efectivele
celorlalte specii de tetraonide din Romania, intr-un usor regres,
inca nerecunoscut de statisticieni.









  << Atlas