Denumiri: Masculul se numeste tap negru sau mai simplu tap, femela
capra neagra sau capra, iar puiul ied, iada sau iedut, dupa sex si varsta.
Descriere: Desi denumirea de capra neagra induce ideea culorii negre,
in timpul verii culoarea ambelor sexe este galbuie-cenusie, iar in perioada rece
bruna-inchis, mai apropiata de negru doar la tapi. Partial capul, barbia si
interiorul urechilor sunt alb-galbui, iar linia mediana a spatelui, picioarele si o
banda care porneste de la urechi, peste ochi, pana la nas, sunt mult mai inchise
la culoare in comparatie cu fondul general. Caracteristica este
coama cu par mai lung si mai inchis la culoare, care pleaca de la ceafa si se
continua pe sira spinarii, pana la coada. Aceasta poarta denumirea improprie
de "barba". Prezinta o oglinda galbuie si, foarte rar, fenomene de albinism si
de melanism.
Greutatea masculului este de 30 - 50 kg, iar a femelei de 25 - 40 kg.
Ambele sexe poarta coarne persistente, care se deosebesc intre ele la o privire
atenta, dupa grosime si unghiul de intoarcere al varfului, fata de restul tecii.
Spre deosebire de cervide, la care coarnele sunt caduce si cresc pe cilindri
frontali, la caprele negre si la celelalte specii din familia bovidae coarnele sunt
persistente, iar tecile acestora cresc pe cepi ososi. Acesti cepi ososi apar la iezi
dupa implinirea varstei de 60 de zile, iar la 90 de zile incep sa creasca si
tecile. Pe baza studierii tecilor se poate determina varsta exemplarelor, prin
numararea inelelor anuale, care sunt evidente datorita cresterilor diferentiate
din timpul iernii fata de perioada de vara.
Longevitate: Se apreciaza la 18-23 ani, desi in urma cercetarilor pe
exemplare impuscate nu s-au stabilit varste mai mari de 17 ani in Romania.
Sunete: Cel mai frecvent sunet auzit la caprele negre este un "suierat"
relativ strident, de alarmare a semenilor. Acest suierat pare mai mult expresia
curiozitatii decat a spaimei, fiind de regula urmat de baterea pamantului cu
piciorul.
Iezii isi cheama mama printr-un behait asemanator celui emis de
confratii domestici, la care capra raspunde asemanator, dar pe un ton mai jos.
Atat tapul cat si capra batrana scot, in timpul alergatului, sunete
inconfundabile, a caror tonalitate poate fi plasata intre sforait si mormait.
Urme: Urmele tipar sunt asemanatoare cu cele ale caprei domestice,
fiind insa mai lungi, corespunzatoare unor copite mai zvelte, evidentiindu-se
cu claritate si un anumit spatiu intre cele doua jumatati paralele ale acestora.
Varful este ascutit, iar marginile exterioare ale copitelor sunt imprimate mai
evident decat talpa carnoasa. Cand fuge, capra neagra imprima vizibil pintenii
si despica si mai tare copita. Sexele nu se pot deosebi dupa urma.
Excremente: Sunt asemanatoare cu ale caprelor domestice.
Simturi: Capra neagra are un miros foarte dezvoltat si un auz foarte
bun. Interesante sunt caracteristicile vazului. Capra neagra vede bine la
distanta foarte mare, mai ales obiectele in miscare, dar nu sesizeaza in
apropiere vanatorul superficial camuflat, daca nu se misca. De regula,
vanatorii incepatori acorda mai multa atentie vazului, neglijand faptul ca, pe
vant favorabil, capra neagra simte omul dupa miros de la distante mai mari
decat poate acesta trage cu arma cu glont (peste 300 m).
Biotop: La origine, capra neagra pare sa fi fost animal de padure,
stationat spre limita golului alpin. Ulterior, impinsa de nelinistea provocata de
activitatea umana, s-a adaptat la viata din stancariile inaccesibile omului si
animalelor, situate deasupra limitei superioare a padurii. Si unele stancarii
impadurite s-au dovedit adecvate speciei. Importanta este existenta locurilor
sigure de retragere, in situatia in care capra neagra este incoltita de dusmani
(lup, caini etc.).
Hrana: Capra neagra este considerata un animal fidel locului de trai si
extrem de putin pretentios fata de hrana. Consuma plante erbacee verzi si
uscate, lujeri si muguri de foioase, licheni cazuti din arbori si de pe stanci si, la
nevoie, chiar ramuri subtiri si cetina de rasinoase.
Prin miscari periodice spre padure, atunci cand ninge, si spre golul de
munte, unde zapada este repede spulberata, mai ales atunci cand in padure
stratul de zapada ii impiedica deplasarea, reuseste sa aleaga, permanent,
conditiile cele mai favorabile de hranire si de vietuire.
Din aceste motive, nu este necesara hranirea complementara a caprei
negre, desi aceasta accepta usor hrana administrata de om.
Sarea, in schimb, este necesara si cautata cu mare perseverenta.
Dusmani: Braconierii, cainii ciobanesti, rasul, lupul in zonele mai
joase si acvilele de stanca sunt principalii dusmani, care pot afecta, intr-o
masura mai mica sau mai mare, efectivele de capra neagra. Mai putin
periculoase sunt bufnitele, corbii, jderii si vulpea, iar ursul pare cu totul
inofensiv pentru aceasta specie.
Epizootiile transmise de animalele domestice urcate la pasunat, s-au
dovedit a fi, desi arareori, foarte grave. Mai periculoase sunt parazitozele care
actioneaza insidios. Febra aftoasa, oftalmia purulenta, raia, capiala, galbeaza,
dalacul, strongiloza, hipodermoza si alte cateva boli parazitare transmise direct
de oi, capre domestice si caini pot produce scaderi serioase si chiar prabusiri
ale efectivelor de capra neagra in anumite zone.
Sociabilitate: Capra neagra traieste in ciopoare de 3-20 indivizi si chiar
mai multi. Numai cu putin timp inaintea fatarii se izoleaza, ca apoi sa revina,
foarte curand, cu iezii la ciopor. Incepand din luna iulie, ciopoarele de capre
negre sunt completate, din ele facand parte iezii si tapii de 1-2 ani. Masculii,
dupa varsta de 3 ani, formeaza ciopoare separate de 4-5 tapi, iar cei mai
batrani si mai puternici traiesc solitar. Foarte rar se intalneste si situatia unui
tap si al unei capre negre care formeaza o familie. Conducerea cioporului de
capre este intotdeauna asigurata de catre o capra cu ied, cea mai batrana, cu
cea mai multa experienta.
Reproducere: Alergatul incepe in a doua jumatate a lunii octombrie si
dureaza, cu aproximatie, pana la jumatatea lunii noiembrie. Vremea calda
intarzie, iar frigul grabeste declansarea acestuia. Alergatul are loc ziua, capra
neagra fiind un animal cu activitate preponderent diurna.
Sarcina dureaza aproximativ 26 de saptamani, asa incat fatarea are loc
de timpuriu, la sfarsitul lunii aprilie - inceputul lunii mai.
Caprele fata de regula un ied, mai rar doi.
Maturitatea sexuala se atinge in al doilea an de viata.
Vanare: Se vaneaza in perioada 15 octombrie - 15 decembrie pentru trofeu 
si 15 septembrie - 15 decembrie exemplar de selectie.
Se face exclusiv la dibuit sau la panda, goana fiind interzisa
prin lege. Se pot utiliza arme cu glont si cu calibrul de la 5,6 x 50 in sus.
Trofeul conventional il constituie bustul cu coarne sau coarnele cu craniul
intreg ori cu parte din acesta, iar cele neconventionale "trofeul bezoar", parul
din "barba" si "crucea Hubertus".
Ocrotire si ingrijire: In golul de munte urca rar lupul si rasul. Din acest
motiv ei par mai putin periculosi pentru capra neagra decat cainii de la stane,
care prind nebanuit de multi iezi. Si acvila de munte poate constitui un
pradator de temut al iezilor mici.
Capra neagra nu se preteaza la hranire complementara. Are insa nevoie
de sare si de zone de liniste nepasunate. De asemenea, are nevoie de protectie
impotriva braconajului.

Capra neagra (Rupicapra rupicapra L.)
  << Atlas