Elanul (Alces alces L.)
Denumiri: Masculul este denumit elan sau elan european pentru a-l
deosebi de ruda sa apropiata, elanul canadian. Femela se numeste ciuta sau
vaca de elan, iar puiul, ca si la cerbi, poarta denumirea de vitel.
Descriere: Este cel mai mare reprezentant al familiei Cervidae din
Europa. Masculul cantareste 320 - 450 kg la maturitate, uneori chiar mai mult,
iar femela 275 - 375 kg. Culoarea generala este bruna-inchis, aproape neagra
la unele exemplare, dar botul si picioarele sunt mult mai deschise, pana spre
alburiu. Vitelul este brun-roscat, fara pete. Caracteristice pentru mascul sunt
coarnele de obicei latite, care cad in octombrie-noiembrie si cresc pana in
iunie-iulie, precum si barba. Elanul mai prezinta un cap caracteristic, alungit,
ce pare ingustat in regiunea ochilor, terminat printr-un bot cu o buza
superioara lata, foarte mobila. Nasul cartilaginos, cu cocoasa evidenta si cu
nari larg deschise, confera capului o forma inconfundabila.
Longevitate: 20-25 ani. Varsta se apreciaza dupa aspectul exterior si
trofeu, iar la exemplarul impuscat dupa uzura dentitiei.
Sunete: Un muget, care are o tonalitate intermediara intre mugetul
cerbului carpatin si boncanitul lopatarului.
Urme: Sunt relativ inguste, despicate adanc, dar unite prin ramasitele
unei pielite extensibile, ca adaptare la terenurile mlastinoase pe care le prefera.
Simturi: Cel mai dezvoltat este simtul mirosului. Aude foarte bine, dar
are vederea mediocra.
Biotop: Mediul cel mai propice de viata pentru elan il constituie
padurile intinse, de foioase sau in amestec cu rasinoase, presarate cu turbarii,
mlastini si lacuri. Consuma cu placere lujeri si muguri de plop si de salcie, dar
si de mesteacan, de arin si de frasin. De asemenea, consuma arbusti si ierburi
inalte. Iarba scurta nu o poate paste din cauza formei buzei superioare. De
retinut ca mananca si plante submerse, culese prin introducerea capului sub
apa. In Romania au fost semnalate cateva exemplare dupa 1965, care au ajuns
pana in zona Tulcea (un mascul) si la Intorsura Buzaului (o femela). Ulterior,
o populatie de cateva zeci de exemplare, venita din Ucraina, s-a stabilizat in
padurile din judetul Botosani. Dupa evenimentele din decembrie 1989, acestia
s-au "repatriat" din cauza lipsei de liniste.
Dusmani: Omul si lupul in principal, dar potentiali dusmani pot fi ursii,
rasii si cainii de la stane, insa ultimii doi doar pentru vitei.
Reproducere: Imperecherea elanilor se extinde din august pana in
octombrie, pe durata a circa 4 saptamani.
Ciutele de elan sunt gestante 35-38 de saptamani, astfel incat fatarea
are loc la inceputul lunii mai. De regula ciuta fata un singur pui, mai rar doi.
Pagube: In padurile putin extinse si fara turbarii, lacuri si mlastini
suficiente, elanul poate produce prejudicii foarte mari prin roaderea vegetatiei
forestiere. De aceea, eventuala introducere sau aclimatizare pe cale naturala a
elanului in tara noastra trebuie privita cu oarecare rezerva.

  << Atlas