Fazanul (Phasianus colchicus L.)
Alte denumiri: Cocos de fazan, gaina de fazan, fazanita si pui de fazan.
Descriere: Fazanul intalnit in Europa si in Romania, in crescatorii si in
libertate, este de fapt un metis rezultat din incrucisarea mai multor subspecii
de fazani salbatici originari din Asia, care au fost introdusi in Europa inca din
antichitate. Aceasta provenienta explica, intr-o oarecare masura, marea
eterogenitate a fazanului de vanatoare, din punct de vedere al coloratiei si al
datelor biometrice.
Dimorfismul sexual este, ca la oricare dintre subspeciile de origine,
foarte evident. Cocosul are in primul rand o greutate mai mare (1,0-1,5 kg),
este mai viu colorat decat fazanita si prezinta o coada vizibil mai lunga. Are
capul si gatul verzi cu reflexe metalice, corpul rosu-brun punctat cu pete mari
negre si dungi galbui pe conturul penelor de pe spate, coada maronie brazdata
transversal de dungi brune mai inchise si piele nuda, rosie-aprins, imprejurul
ochiului. Prezinta de obicei, un guler alb si pinten pe tars. Spre deosebire de
cocos, gaina este mult mai modest colorata. Are nuanta generala bruna-galbuie
sau bruna-cenusie, cu pete de culoare bruna-inchis, dispuse longitudinal pe
corp si transversal pe coada. Nu prezinta pinten.
In perioada de primavara, cand cocosul imbraca haina nuptiala, are in
plus si doua smocuri de pene, ca doua cornite, la urechi.
In aceasta perioada se aude mai frecvent glasul cocosului, pe care-l
emite de altfel in fiecare seara cand zboara in arbori pentru dormit si dimineata
cand coboara la sol. Acest glas seamana cu un tipat strident, repetat, mai
prelung sau mai scurt, dupa caz.
Glasul gainii este un piuit specific, prin care tine legatura cu grupul
familial. Cand este multumit, cocosul mai scoate un sunet gutural, mult mai discret.
Ca simturi exceleaza atat prin vaz, cat si prin auz, fiind foarte greu de
surprins chiar si pe intuneric.
Urma tetradactila, excrementele si mai ales tipatul de seara si de
dimineata ii tradeaza prezenta in teren.
Varsta cocosilor se apreciaza doar dupa marimea si forma pintenului,
care creste, se ascute si se curbeaza o data cu trecerea anilor.
Se apreciaza ca, in liber, fazanii nu pot supravietui mai mult de 4-5 ani.
Habitat: Prefera trupurile mici de padure cu mult desis, crangurile si
spinariile de pe dealuri sau din paraie, mai ales daca acestea sunt greu de
patruns si inconjurate de terenuri cultivate agricol. In si mai mare masura cauta
stufarisurile intinse si mlastinile, mai ales cele care au izvoare permanente si
nu ingheata, precum si campurile agricole ramase parloaga.
In astfel de biotopuri fazanul se localizeaza cu precadere, datorita
conditiilor bune si diverse de adapost si hrana.
Hrana: Este foarte diversificata. De la insecte si larve, oua de furnici,
paianjeni, soparle mici, pui de serpi, melci si alte vietati, inclusiv acvatice,
pana la diverse fructe si seminte suculente, cereale de cultura si plante verzi,
fazanul consuma totul. Prin modul de hranire si prin combaterea biologica pe
care o realizeaza, acesta este considerat folositor agriculturii.
Dusmani: Fazanul are numerosi dusmani potentiali. Pasarile pradatoare
de zi si cele de noapte, precum si toate mamiferele care se comporta ca
pradatori prezinta pericol pentru oua, pentru pui, pentru fazanita care cloceste
la sol si chiar pentru fazanii adulti. La acesti pradatori s-a adaugat, din ce in ce
accentuat, cainele hoinar si pisica de casa, care, in perioada de cuibarit si de
crestere a progeniturii, produc prejudicii greu de cuantificat. Si ciorile grive si
negre, ca de altfel si cotofenele pot consuma ouale din cuiburile fazanitelor
plecate dupa hrana. Cele mai grave pierderi le determina insa omul, prin
folosirea furadanului si a altor substante chimice puternic toxice, precum si
prin folosirea utilajelor moderne de cosit, prasit etc. Acestea au facut si
continua sa faca ravagii indeosebi primavara si vara, in efectivele de
reproducatori si in progenitura acestora. Dimensiunile pagubelor sunt greu de
sesizat, in aceasta perioada, care devine tot mai calda si favorizeaza
descompunerea cadavrelor ascunse in vegetatia, desisurile si in tufarisurile din
campul cultivat agricol, unde exemplarele afectate se retrag si mor.
Reproducere: Fiind o specie poligama, cocosul atrage in jurul lui un
harem de 2-6 fazanite, pe care le pazeste inca din luna martie, intr-un anumit
teritoriu, aparat agresiv de eventualii intrusi. "Rotitul" tine pana la sfarsitul
lunii aprilie, dupa care fazanita depune 10-12 oua, intr-un cuib rudimentar
amenajat pe sol, in locuri ascunse vederii. Cloceste doar gaina dupa depunerea
ultimului ou, circa 24-25 de zile. Puii ies din ou pe la sfarsitul lunii mai, cand
gasesc deja hrana din abundenta. Sunt nidifugi si incep sa zboare la 4-6
saptamani. La un an ating maturitatea sexuala.
In Romania, fazanul este considerat specia care se preteaza cel mai
bine la inmultirea artificiala si la repopularea terenurilor apte pentru aceasta.
Vanare: Se impusca in perioada 1 octombrie - 28 februarie, cu
arma lisa si cu alice de 3,0 mm.
Trofeul il constituie pasarea intreaga sau bust naturalizata, ori numai
penele din coada sau parte din pielea pieptului cu pene, purtata ca pampon la palarie.
Metodele admise la vanatoare sunt "la goana" si "la picior", cu sau fara
caine de vanatoare. Nu este admisa impuscarea "la panda".

  << Atlas