Gasca de vara (Anser anser L.)
Alte denumiri: Gasca mare, gansac mare, gascan mare, boboc de
gasca mare.
Descriere: Este cea mai mare dintre gastele intalnite la noi in tara,
cantarind, de regula, intre 3 si 4 kg. Culoarea generala este bruna-cenusie, iar
penele de contur sunt tivite cu alb, ceea ce o face sa para brazdata transversal
de dungi albe. Capul, gatul si pieptul sunt cenusii, iar subcaudalele albe.
Ciocul si pleoapele sunt de culoare roza-portocalie, cu unghia ciocului alba, iar
picioarele sunt roz-rosietice. Doar puii, mai inchisi la culoare, au
picioarele galbene. Pupila ochiului este bruna. In zbor se observa, pe partea
anterioara a aripilor, cate o pata argintie, care nu se vede la alte gaste.
Naparlirea are loc in iunie-iulie, gasca de vara fiind incapabila de zbor
pana cand ii cresc noile remige. In august penajul este complet refacut si pot
zbura atat exemplarele adulte, cat si puii.
Intre masculi si femele nu sunt deosebiri evidente.
Are vazul si auzul extrem de fine, fiind in general foarte prudenta.
Sunetele emise sunt asemanatoare cu cele ale descendentei
sale domestice.
Habitat: Este specie de pasaj si oaspete de vara care soseste in
Romania in luna februarie, venind din nordul Africii unde ierneaza. Pleaca de
la noi, in luna noiembrie, dar sunt si exemplare, putine la numar, care ierneaza
in tara noastra. In timpul pasajului stolurile de gaste zboara in forma de "V"
neregulat. Aceste stoluri sunt conduse, in general, de un gascan batran.
O mare parte dintre gastele mari cuibaresc la noi in Delta Dunarii, dar
si in alte cateva lacuri intinse cu stuf din sudul tarii. Cele mai multe dintre
acestea cuibaresc insa mai la nord de tara noastra.
Prefera baltile intinse si linistite, cu stuf si papura, unde gasesc atat
conditii propice de adapost, cat si de hrana.
Hrana: Este preponderent vegetala si consta in plante acvatice, ierburi
fragede, semanaturi, trifoi, rapita, leguminoase, seminte de cereale, fiind doar
completata cu insecte, icre de peste etc.
Dusmani: Cainele enot si vidra pot devasta cuibarele si ataca puii de
gasca. Acestia sunt amenintati permanent si din aer, de ulii de trestie si de
vulturii codalbi. Printre dusmani se numara insa si cioara griva, nurca, vulpea,
cainele si mai ales oamenii care aduna ouale din cuibare pentru a le consuma.
Obiceiuri: Innopteaza si se odihneste la amiaza, in mod obisnuit, pe
balta. De dimineata, de la orele 7 la 13 si dupa amiaza de la 15 la 17 zboara la
camp pentru a se hrani. Traseele sunt in general constante. In locurile
nelinistite, inainte de venirea cardului sosesc cateva exemplare izolate
(cercetasi), care prospecteaza zona si transmit semnalul cuvenit stolului ce
vine din urma. Pe camp, cardul este intotdeauna pazit de gaste care stau, cu
randul, de veghe.
Reproducere: Gasca mare este pasare monogama. Perechile se
formeaza toamna, apoi se mentin toata viata, asa incat la sosirea in Romania
acestea sunt deja formate. Doar in situatia disparitiei unuia dintre soti cuplul se
reface. Cuibul il construieste numai femela, in stuf, pe plaur sau in alte locuri
uscate, linistite si ferite de dusmani. Partea inferioara a cuibului este formata
din material fibros, acesta fiind captusit deasupra cu material maruntit si cu
puf fin din penajul femelei. Ouatul incepe in a doua jumatate a lunii martie si
se continua in aprilie. Gasca mare depune 5 - 8 oua, chiar pana la 14, pe care le
cloceste 28-29 de zile. In perioada clocitului gansacul sta aproape de cuib si, la
nevoie, apara gasca si cuibul de dusmani. Gasca paraseste zilnic cuibul pentru
a se hrani, perioada in care acopera ouale din cuib cu puf. Bobocii sunt
nidifugi si parasesc cuibul la 1-2 zile de la eclozare. Sunt capabili de zbor dupa
3 luni si maturi sexual dupa 2 ani.
Vanare: Se practica in perioada 15 august - 15 februarie, cu
arma lisa si cu alice de 3,5 - 4,5 mm. Se poate impusca si cu arma cu glont din
categoria 5,6 mm, apropiind-o in camp deschis cu ajutorul carutelor sau al
animalelor domestice.
Panda pe traseele de venire si de plecare la camp, in locurile unde se
hraneste sau in cele de odihna ramane insa metoda clasica cea mai eficienta de
vanatoare. Se pot utiliza, cu rezultate bune, atrapele si chematorile, cu exceptia
chematorilor electronice a caror folosire este interzisa de lege. Nu este indicata
si nici etica panda la locurile de innoptat, deoarece indeparteaza gastele din
intreaga zona si conduce la ranirea multora dintre ele, in conditiile dificile ale
tirului pe semiintuneric. De asemenea, conduce la pierderea multor gaste
impuscate.

Gasca de semanatura (Anser fabalis L.)
Este o gasca foarte asemanatoare cu gasca de vara.
Se deosebeste de aceasta prin urmatoarele:
este oaspete de iarna, fiind mai frecvent intalnita in vestul tarii,
incepand de la sfarsitul lunii octombrie pana la inceputul lunii martie;
penajul este mai inchis la culoare, iar gatul, capul si spatele sunt de
un cafeniu mai intens;
ciocul este negru la varf si spre radacina, fiind brazdat la mijloc de o
dunga portocalie; picioarele sunt portocalii, asemanatoare bobocilor de gasca
mare, de care se deosebeste insa dupa culoarea ciocului;
ca ordin de marime se situeaza doar cu putin sub gasca de vara
(2,5 - 3,5 kg).
In Romania este rar intalnita, iar atunci cand apare este confundata cu
gasca de vara. Prezinta doua subspecii, cea de-a doua fiind denumita gasca
mica de semanatura (Anser fabalis rossicus).
Perioada de vanare este identica cu cea a gastei de vara.

Garlita mare (Anser albifrons S.)
Alte denumiri: Garlita mare, gasca cu fruntea alba.
Descriere: Este mai mica decat gasca de vara (2-3 kg) si se deosebeste
de aceasta prin pata alba de pe frunte, care nu ajunge niciodata la nivelul
ochilor, precum si prin abdomenul cenusiu brazdat transversal cu pete negre.
Exemplarele tinere nu prezinta intotdeauna pata alba de pe frunte si petele
negre de pe abdomen, semanand cu gasca de semanatura, comparativ cu care
prezinta insa dimensiuni mult mai mici. Ciocul este galben-rosiatic, cu unghia
alba, iar picioarele rosii-caramizii.
Este pasare de pasaj prin Romania sau oaspete de iarna in Campia
Romana, in Dobrogea, dar si in vestul tarii. Vine pe la jumatatea lunii
octombrie si pleaca in prima parte a lunii martie.
Perioada de vanare este intre 15 octombrie - 15 februarie.

  << Atlas