Ierunca (Tetrastes bonnasia L.)
Alta denumire: Gainusa de alun.
Recunoastere: Este specie sedentara, fidela locului de trai, intalnita
pana de curand chiar si in zona deluroasa a tarii. Arealul acestei specii s-a
restrans spre zona de munte, aparent fara vreo explicatie, involuand mai
accentuat decat in cazul celorlalte tetraonide.
Se recunoaste dupa penajul ruginiu-marmorat, cu pete cenusii, si dupa
motul caracteristic de pe cap. Dimorfismul sexual este slab evidentiat.
Cocoselul are totusi motul mai mare si o pata neagra sub cioc, inconjurata de
o dunga alburie. Tarsul este acoperit cu pene, iar degetele sunt prevazute cu
varzobi, la ambele sexe.
Simturi: Are un excelent simt al auzului, vazul fiind usor mai scazut ca acuitate.
Glas: Ierunca scoate un "fluierat" inalt caracteristic, mai pronuntat la cocosei.
Urma: Seamana cu a cocosului de munte, dar este mai mica decat a
gainii acestuia. Remarca referitoare la dimensiuni este valabila
si pentru excremente.
Longevitate: Este considerata de 8-9 ani.
Habitat: S-a restrans in prezent doar la zonele in care apar, in mod
natural, speciile forestiere rasinoase. Foarte rar mai este intalnita ierunca, dar
numai insular, sub aceasta limita. Pare sa prefere suprafetele in curs de
regenerare, din padurile intinse si linistite, cu mult alun.
Hrana: In afara de oua de furnici, insecte moi, larve, rame si melci,
mai consuma primavara frunze fragede si amenti de alun, de mesteacan, de
plop si de salcie, vara si toamna diferite fructe de padure, iar iarna muguri,
frunze verzi, seminte, fructe de padure si chiar cetina. Pentru macinarea hranei
vegetale consuma pietricele.
Dusmani: Este o specie expusa pradarii datorita traiului pe sol si
faptului ca in perioada naparlirii nu reuseste sa zboare bine. Cuibul si puii, ca
si adultii in anumite situatii, sunt expusi celor mai diversi daunatori naturali:
vulpe, viezure, jder, dihor, hermelina, acvile, ulii, soimi, bufnite,
huhurezi, ciori, corbi etc.
Reproducere: Este specie monogama, la care perechile se formeaza
toamna, cand are loc un fals rotit. Perechea ramane impreuna peste iarna, iar
primavara are loc imperecherea. Cocoselul apara cu agresivitate teritoriul
ocupat impotriva eventualilor intrusi. Rotitul de primavara incepe pe la
sfarsitul lunii martie si tine pana in mai. Cocoselul roteste atat pe pamant, cat
si pe ramuri. Imperecherea are loc pe sol.
Femela isi amenajeaza cuibul rudimentar in desisuri, unde depune 8-12
oua, pe care le cloceste singura, timp 21-25 de zile.
Puii sunt nidifugi, parasesc cuibul la cateva ore dupa eclozare si
reusesc sa zboare foarte devreme, chiar dupa 10 zile.
Cocoselul nu ia parte la cresterea puilor, inapoindu-se la cardul familial
doar dupa naparlire, cand puii sunt deja marisori.
Vanare: Se vaneaza in perioada 15 septembrie - 30 noiembrie, la
dibuit si cu fluiericea (chematoarea), folosindu-se arma lisa si alice de 2,5 mm.
Metoda de vanatoare cu chematoarea se bazeaza pe simtul
teritorialismului, foarte dezvoltat la cocosel. Diminetile reci si senine sunt cele
mai favorabile unor astfel de vanatori.
Carnea ieruncii este considerata una dintre cele mai gustoase, de unde i
se trage si denumirea stiintifica (bonasia).













































  << Atlas