Lupul (Canis lupus L.)
Denumiri: Masculul se numeste lup, femela lupoaica, iar puiul catel de
lup sau pui de lup. Juvenilii se mai numesc lupani.
Descriere: Este asemanator ca forma, cu un caine lup de talie mare, de
culoare cenusie (sura), cenusie-galbuie, cenusie-roscata sau cafenie-sura.
Atinge in mod obisnuit 35 - 50 kg. Recordul national la craniu provine de la
un lup de 63 kg. Caracteristice sunt urechile mai mici decat la caine, ascutite si
indreptate in sus, coada relativ scurta si mediu de groasa, picioarele puternice
cu par mai marunt, de care nu se agata zapada. Prezinta ochii inconfundabili,
usor mai departati decat la caine si putin oblici. Gatul puternic, cu guler iarna,
picioarele anterioare ce par mai inalte si partea din fata mai puternica dau
lupului un aspect de animal robust, plin de forta.
Dimorfismul sexual este foarte slab evident.
Longevitate: 15-16 ani. Varsta se poate aprecia, doar cu oarecare
aproximatie din cauza tocirii incete, dupa uzura dentitiei.
Sunete: Lupii maturi urla obisnuit pe diverse tonalitati, dar si latra
scurt, exact cum latra cainii, cand sunt surprinsi sau dau semnal scurt de
alarma. De asemenea, schelalaie cand se bat intre ei sau cand sunt raniti. Puii
mici scancesc. De obicei masculii, mai ales cei batrani, urla gros si profund,
iar femelele si puii urla mai subtire si mai plangator.
Urme: Urma-tipar a lupului seamana foarte mult cu cea a unui caine de
talie mare, dar este mai alungita. Forma generala este eliptica, iar
pernitele degetelor mijlocii se imprima de la nivelul celor laterale inainte. In
plus, degetele mediane sunt imprimate mai strans, cu ghearele vizibile, cele
din mijloc fiind mai apropiate decat la caine. La trap, mersul obisnuit al
lupului in deplasare, calca rectiliniu, cu picioarele din spate exact in urma
picioarelor din fata. Chiar si atunci cand sunt mai multi lupi, ei isi
sincronizeaza pasul si calca urma in urma. Din acest motiv, numarul lupilor
dintr-o haita poate fi identificat dupa urme doar la trecerea peste obstacole,
cand de obicei se rasfira.
Excrementele lupilor, asemanatoare cu cele ale cainilor, contin resturi
de par si chiar de oase nedigerate, de la animalele consumate. Intr-o oarecare
masura, aceste excremente servesc la marcarea teritoriului, masculul
depunandu-le frecvent de-a lungul traseelor urmate, pe ridicaturi vizibile
(pietre, borne etc.). Masculul racaie pamantul cu ghearele, mai puternic decat
lupoaica, atunci cand depune excrementele sau cand urineaza pentru
marcarea teritoriului.
Simturi: Cel mai dezvoltat dintre simturi pare sa fie vazul, insa lupul
are si auzul si mirosul excelente.
Habitat: Prefera, ca si ursul, padurile intinse de munte. Coboara
deseori si in regiunea de dealuri inalte, instalandu-se in regenerari forestiere
intinse si dese, ori in rape adanci acoperite cu maracinisuri greu de strapuns.
Accidental este intalnit si in zona de campie. A fost si este semnalat si in sudul
Dobrogei, venit cu certitudine la noi, din Bulgaria.
Cu toate ca este considerat fidel teritoriului ocupat, lupul nu este
stationar si-si schimba zilnic locul de sedere. In vastul teritoriu pe care-l
stapaneste, se deplaseaza pana la 30-40 km intr-o singura noapte, mai ales
atunci cand necesitatile de hranire ii impun acest lucru.
Hrana: Este considerat cel mai periculos pradator pentru vanat,
deoarece ataca si consuma orice animal, de la iepure pana la cerb si de la
pisica pana la pui de urs si chiar ursi tineri. Mananca cu placere caini, iar la
nevoie si soareci. Acolo unde sunt multi lupi, sacalul nu rezista, iar vulpea se
rareste. Nu este insa carnivor exclusiv, deoarece mananca si fructe coapte,
porumb si alte vegetale.
Apropierea lupilor de localitati este semn ca s-au inmultit exagerat si
ca prada salbatica, reprezentata de celelalte specii de vanat, s-a imputinat.
Dusmani: Nu are dusmani, in afara de om si de boli.
Sociabilitate: Spre deosebire de alte carnivore mari, lupul este sociabil.
Traieste in haite formate din perechea conducatoare si din puii din anul
respectiv. Iarna, la haita se adauga si exemplarele din anul precedent si alte
exemplare inrudite, asa incat haiticurile de 5-10 indivizi se pot mari in mod
exceptional pana la 25-30 de exemplare. De retinut acest aspect al asocierii
familiale a lupilor. Cand se apropie fatarea, femela se izoleaza cu lupul ales,
care o ajuta efectiv la cresterea progeniturii.
Reproducerea: Perechile de lupi se formeaza in perioada decembriefebruarie.
De obicei mai multi lupi urmaresc lupoaicele in calduri. In final,
langa fiecare femela ramane lupul cel mai puternic. Ierarhia se stabileste prin
lupte violente, atunci cand comportamentul de intimidare a adversarului nu
este suficient. Perechea conducatoare se pastreaza mai multi ani, daca nici
unul dintre parteneri nu dispare.
Imperecherea ale loc in luna februarie. Perioada de gestatie este de 9
saptamani (62-64 de zile), dupa care femela fata 3-8 pui, orbi in primele 10-14
zile. Pentru fatare lupoaica isi pregateste un culcus bine adapostit, in locuri
greu accesibile, in crapaturi de stanci, in gauri, in vizuini de viezure largite etc.
Culcusul este amplasat intotdeauna in apropierea unei surse de apa.
Cand puii mici sunt in pericol lupoaica ii muta cu gura in alte locuri,
care le ofera mai multa siguranta.
Alte obiceiuri: Are activitate exclusiv nocturna. Se dovedeste extrem
de precaut fata de om, pe care nu-l ataca decat in situatia in care nu are alta
alternativa de a-l evita (cand este prins in capcana, surprins in spatii inchise, in
asa fel incat nu se mai poate retrage etc.). Chiar si in astfel de imprejurari se
comporta cu oarecare lasitate, pe care nu este insa sanatos sa se conteze.
In Romania, bastarzi intre lup si caine nu au fost semnalati, desi in alte
zone mai nordice ale lumii se intalnesc astfel de exemplare in ciuda
adversitatii proverbiale dintre cele doua specii.
Vanare: Ca si in cazul ursului, lupul este protejat prin conventii
internationale, deoarece in Europa efectivele lui sunt in pericol. In Romania,
fiind inca foarte bine reprezentat si producand prejudicii foarte mari altor specii
de vanat (cervide, mistret etc.), precum si septelului de animale domestice, lupul
se vaneaza, dar numai limitat in conditiile impuse de autoritatea publica centrala
care raspunde de protectia mediului. Se foloseste arma cu glont de calibru mic
de la 5,6 x 42 mm sau arme lise si cartuse de 4,5 - 5 mm.
Trofee conventionale sunt blanurile si craniile, iar neconventional este
osul penian.

  << Atlas