Marmota (Marmota marmota L.)
Denumiri: Marmota se mai numeste marmota alpina, pentru a o
deosebi de ruda sa apropiata, marmota de stepa. Masculii batrani se mai
numesc ursoni, iar puii si juvenilii, pui de marmota.
Descriere: Este un rozator de talie mijlocie, cu picioare scurte si cu
aspect indesat, de culoare bruna-cenusie inspicata, mai inchisa pe spate
(cenusiu-inchis) si mai deschisa pe abdomen (roscat-galbui). Coada este usor
stufoasa si mai inchisa la culoare spre varf.
Greutatea exemplarelor mature este de 5 - 6 kg, foarte rar ajungand
pana la 8 kg. Picioarele sunt relativ scurte si inarmate cu gheare foarte
puternice, ceea ce reprezinta categoric o adaptare specifica pentru saparea
vizuinilor in locuri stancoase. Se deplaseaza greoi si, la cel mai mic semn de
pericol, se refugiaza in vizuini. Nu se departeaza mult de acestea. Dimorfismul
sexual nu este evident.
Longevitate: 15 ani. Categoriile de varsta se apreciaza dupa marime.
Sunete: Un suierat puternic, auzit frecvent in zona coloniilor, este
sunetul cel mai frecvent scos de marmote, in scopul semnalarii unui potential
pericol. Asemanator, dar mai puternic si pe un ton mai plangator, se vaita
marmota aflata in pericol. In perioada imperecherii isi moduleaza glasul, care
devine asemanator unui mieunat.
Urme: Sunt greu de observat pe pajistile alpine. Pe peticele de zapada
sau pe pamantul scos in fata vizuinilor locuite se pot insa constata urme-tipar
caracteristice, care au imprimate evident ghearele (4 la picioarele anterioare si
5 la cele posterioare).
Simturi: In ordinea acuitatii, vazul este cel mai dezvoltat, urmat de auz
mediocru si mirosul slab.
Biotop: Este reprezentat de versantii si de vaile insorite de pe pajistile
alpine, de unde marmota are orizonturi largi pentru vedere. Nu suporta
activitatile omenesti in apropiere si cel mai mult o deranjeaza oile si cainii de
la stanele din zona. In locurile alese, marmotele isi sapa mai multe vizuini,
pentru o intreaga colonie, fie in fisurile dintre stanci, fie direct in solul
superficial de la baza acestora.
Hrana: Fiind erbivor-rozator, consuma prin excelenta doar ierburi
alpine, muschi, licheni si vegetatie arbustiva. Numai accidental poate ingera si insecte.
Dusmani: Acvila de stanca si alte acvile mari, rasul, vulpea si cainii de
la stane. Turismul necivilizat si deranjul datorat unor activitati umane
temporare in zona alpina o nelinistesc foarte mult, afectand-o direct prin
diminuarea timpului necesar hranirii.
Sociabilitate: Traieste exclusiv in colonii.
Reproducere: Imperecherea are loc in luna mai, gestatia dureaza 33-34
de zile, dupa care fata 2-4 pui golasi, orbi si neajutorati in luna iunie. Puii
ating maturitatea sexuala abia la varsta de 2 ani. Marmota fata o singura data pe an.
Obiceiuri: Depaseste conditiile vitrege de iarna alpina prin retragerea
in vizuini pentru hibernare, inca de la inceputul lunii octombrie. Revine la
suprafata doar in lunile aprilie-mai, cand consuma ierburi tinere, purgative,
pentru eliminarea dopului rectal. Este un animal cu activitate exclusiv diurna.
Ocrotire si ingrijire: Din experienta de pana acum reiese ca se impun
zone de liniste, in Romania, in jurul coloniilor, unde sa nu se practice
pasunatul. Se mai impune combaterea consecventa a vulpilor frecvent
observate in preajma vizuinilor de marmota.
Vanare: Deocamdata nu se vaneaza decat sporadic. Sezonul legal de
vanatoare este cuprins intre 15 septembrie - 31 octombrie. Se poate impusca
folosind o arma lisa si alice de 3, 5 - 4,0 mm, ori arma cu glont din categoria
5,6 mm.

  << Atlas