Prepelita (Coturnix coturnix L.)

  << Atlas     
Alte denumiri: Pitpalac, pitpalaca.
Descriere: Este o pasare migratoare, oaspete de vara, care soseste spre
sfarsitul lunii aprilie si pleaca in a doua jumatate a lunii septembrie. Are talie
mica (100-150 g) si culoarea generala bruna-cenusie, brazdata cu dungi
longitudinale si transversale galbene. Pe cap se pot remarca 3 dungi
longitudinale galbene, iar abdomenul este alb-galbui-rozaliu. Ciocul este brun
cenusiu. Dimorfismul sexual este slab evident si consta intr-o pata neagra pe
gusa, existenta doar la cocoseii adulti.
Prezenta prepelitei in teren se constata, in principal, dupa glas.
Aude si vede bine. Prefera sa fuga pe jos si sa se ascunda, decat sa zboare.
Habitat: Este o pasare de campie, care prefera terenurile agricole
cultivate cu grau, mei, trifoi, lucerna, floarea soarelui etc. Se intalneste insa
frecvent si in zona colinara si de deal, mai ales in fanete umede. In verile
secetoase prefera terenurile agricole irigate sau pe cele pozitionate pe langa
canalele cu apa.
Hrana: Asemanatoare cu cea a potarnichii.
Dusmani: De la nevastuica pana la vulpe si caine, precum si pasarile
rapitoare de zi de noapte, indeosebi cele de talie mica, toate afecteaza
prepelita. Nici pradatorii naturali si nici vanatoarea cu arma nu pot insa
influenta negativ efectivele de prepelite, mai mult decat starea vremii. Este
specia asupra efectivelor careia se sustine ca intensitatea vanarii cu arma nu
are nici un efect.
Obiceiuri: Ierneaza in Africa Centrala, fiind insa intalnita si in Africa
de Sud. In drumul de reintoarcere spre Europa, o mare parte dintre exemplare
scot un rand de pui in nordul Africii, dupa care sosesc cu puii tineri si mai scot
un rand de pui in Europa. Majoritatea prepelitelor sosesc insa direct in Europa,
unde scot doua serii de pui pe an. Migreaza doar noaptea, mai ales in noptile
cu luna plina. Uneori cand au hrana din abundenta si timpul se mentine
toamna calduros, intarzie migratia pana dupa 15 octombrie.
Reproducere: In literatura de specialitate este citata atat ca specie
monogama, cat si ca specie poligama. Se comporta totusi ca o specie
poligama, masculul neparticipand la clocit si la cresterea puilor. Femela
depune 8-15 oua in luna mai. Ponte complete se intalnesc insa si in luna iunie,
in luna iulie si chiar la inceput de august. Sunt, fara indoiala, ponte depuse de
prepelitele sosite mai tarziu, ponte de inlocuire sau al doilea rand de ponte.
Cuiburile sunt amenajate superficial in culturi, cele mai predispuse
distrugerii fiind cele amplasate in culturile cu plante de nutret, care se cosesc
mecanic, devreme si repetat. Cele mai putin expuse sunt cele amplasate in
lanurile de cereale si in fanete. Incubarea dureaza 16-20 de zile. Puii sunt
nidifugi, dupa 20 de zile pot zbura, iar la o luna ating aproape dimensiunile
parintilor. Dupa doua luni sunt complet dezvoltati si apti pentru migrare.
Vanare: Vanatoarea cea mai spectaculoasa este "la picior", cu caine
pontator. Fara caine, "la sarite", prepelitele sunt greu de saltat. Se practica si
metoda starnirii acestora cu gonasi intercalati intre vanatori si prin sperierea
lor cu ajutorul unui lant tarat pe sol de vanatori. Perioada legala de vanatoare
este 15 august - 31 octombrie. Se impusca folosind alice de maximum 2,0 mm.