Rata mare (Anas platyrhynchos L.)
Alte denumiri: Rata mare, rata salbatica mare, ratoi de rata mare,
boboc de rata mare.
Descriere: Este considerata cea mai mare rata din Romania si una
dintre cele mai mari rate din lume (0,8 - 1,4 kg). Doar eiderul, care a fost
semnalat de cateva ori in fauna tarii noastre, o depaseste. Dimorfismul sexual
este evident de toamna pana primavara, incluzand perioada de cadere in
perechi si de imperechere. In aceasta perioada ratoiul, care este cu putin mai
mare decat rata, se prezinta mai viu colorat. Are capul si gatul verzi-metalizat,
gulerul alb, pieptul brun si coada neagra, cu subcaudalele albe si doua dintre
penele negre, cele mijlocii, rasucite caracteristic in sus. Culoarea de fond este
cenusie, iar oglinda este albastra, marginita de doua dungi albe inguste. Rata
are o culoare mai apropiata de cea a mediului sau de viata, bruna-galbuie, cu
pete si dungi brune, negre si albe. Oglinda femelei este identica cu a
masculului. Schimbarea penajului se produce dupa clocit, in iunieiulie,
cand culoarea ratoiului devine foarte asemanatoare cu cea a ratei.
Diferentierea se face usor in aceasta perioada dupa cioc, care la ratoi este
galben-verzui, pe cand la rata este cenusiu-galben. Picioarele sunt portocaliirosietice.
Glasul ratei salbatice mari este asemanator cu al ratei si al ratoiului
domestic: macait puternic la rata, care se aude de la distante mari, si un ton
mai discret, mai nuantat si mai ragusit, la ratoi.
Simturile sunt ascutite. Se distinge printr-un vaz binocular de exceptie
si un camp vizual de aproape 360 grade (ca si sitarul). Aude foarte bine. Doar
acuitatea simtului mirosului este discutabila.
Longevitatea: Este apreciata la 10 ani.
Habitat: Prezenta ratei mari in Romania este legata de biotopul baltilor
cu stuf, dar si al lacurilor cu apa si vegetatie care sa ii asigure un mediu
propice de adapost si hrana. Apreciaza prezenta salciilor scorburoase pentru
cuibarit. Iarna este intalnita frecvent pe raurile interioare care nu ingheata,
urcand pe acestea pana in zona de munte.
In iernile grele migreaza insa spre sud. Se comporta, asadar, atat ca
specie sedentara cat si ca specie eratica sau migratoare, venind din regiunile
nordice sa ierneze, in stoluri mari, in tara noastra sau mai la sud, in functie de
asprimea iernii.
Hrana: Spectrul alimentar este destul de variat si preponderent compus
din vegetatie si animale mici: plante acvatice, seminte diverse, cereale, insecte,
larve, melci, pesti etc.
Dusmani: Pasarile rapitoare de zi, enotul, vulpea, vidra, nurca, dihorul,
hermelina si alti cativa daunatori naturali care dijmuiesc cuiburile, prind
progenitura si ataca exemplarele mature. Chiar si stiuca mare si somnul pot
prinde bobocii de rata. Practica culegerii oualor de rata, asemenea practicii
culegerii oualor proaspete de gasca, o afecteaza in mare masura, dar numai in
anumite zone din tara.
Obiceiuri: Este o rata de suprafata, cu activitate diurna, care innopteaza
de obicei pe apa. Spre deosebire de gasca, are o mai intensa activitate aurorala
si crepusculara, in sensul ca pleaca dimineata mult mai devreme de pe balta si
se intoarce seara mult mai tarziu, chiar pe intuneric. In noptile cu luna plina se
hraneste si noaptea pe camp.
Reproducere: Rata mare este monogama, perechile putand fi observate
inca din zilele insorite de iarna, chiar si in cadrul stolurilor care ierneaza la noi.
In perioada martie-aprilie perechile se separa si incep zborurile nuptiale in
cautarea locului de cuibarit, nu foarte departe de apa. Cu ocazia pazei de seara
la sitari pot fi observate, frecvent, perechi de rate mari in cautarea unor astfel
de locuri si in padure.
Copularea are loc pe apa, iar cuibul este amenajat pe pamant, pe plauri,
in scorburi, in gramezi de craci, in cuiburile parasite de alte pasari etc.
Depune, incepand din luna aprilie, ponte de cate 8-14 oua, pe care le cloceste
24-26 de zile. Ouale sunt depuse zilnic, clocitul incepand dupa depunerea
ultimului ou. Cloceste numai femela, care paraseste cuibul doar pentru scurt
timp in vederea hranirii, lasand ouale acoperite cu ierburi si cu pene. Ratoiul
ramane in apropierea cuibului sau pleaca in cautarea altor rate pentru a le
fecunda. Este acreditata chiar ideea conform careia ratoii, mai ales cand
numarul lor este cu mult mai mare decat al ratelor, strica cuibarele ratelor
pentru a le obliga sa se imperecheze din nou. Teoria justifica, in alte tari,
continuarea sezonului de vanatoare la ratoi, dupa inchiderea sezonului de
vanatoare la rate. Metoda eficienta in acest caz este atragerea ratoilor cu rate
crescute special ca atrape vii, tinute nefecundate, care ii cheama insistent din
locurile unde sunt "ancorate" pe apa. Bobocii de rata sunt nidifugi. Dupa
eclozare, ei pornesc imediat inot sau sunt coborati pe pamant, prin rostogolire
sau salt, daca rata a cuibarit la inaltime, apoi sunt condusi pe jos, uneori sute
de metri, pana la apa.
Daca prima ponta a fost distrusa, rata depune o a doua ponta, de
inlocuire, de regula mai redusa (6-12 oua).
Puii devin capabili de zbor la 8 saptamani si maturi sexual la un an.
Vanare: Se practica de regula la panda, dimineata si seara, cand ratele
pleaca sau vin pe balta. Se practica, de asemenea, la panda in locurile de
hranire, precum si la panda in locurile de trecere. Nu se recomanda panda de
seara in locurile de innoptat, deoarece sperie ratele si le schimba complet
obiceiul de a reveni in acel loc. De asemenea, nu se recomanda panda de seara
pentru motivul ca se ranesc si se pierd foarte multe rate, chiar dintre cele
impuscate mortal.
Cu succes se poate practica si goana in anumite zone cu stuf, precum si
apropiatul cu barca, indeosebi pe apele curgatoare.
Sezonul legal de vanatoare la rata mare este 1 septembrie - 15 februarie.
Se trage cu alice de 3 - 3,5 mm.
Trofee neconventionale sunt considerate pasarea naturalizata si penele
intoarse din coada ratoiului.

Rata mica (Anas crecca L.)
Alte denumiri: Sarsela de iarna, rata pitica.
Recunoastere: Este rata de suprafata si oaspete de iarna, care soseste in
perioada septembrie - octombrie si pleaca in martie spre nord. O gasim
raspandita in Delta si Lunca Dunarii, dar si in apele interioare care nu
ingheata. Este cea mai mica rata prezenta pe teritoriul romanesc (200 - 330 g).
Ratoiul este viu colorat, deosebindu-se evident de rata. Are capul rosucaramiziu,
cu o spranceana de culoare verde metalizat, care cuprinde ochiul si
ajunge pana pe gat. Aspectul general este pestrit-deschis, avand pieptul si
abdomenul galbene-albicios si subcaudalele galbui. Oglinda, la ambele sexe,
este jumatate verde si jumatate neagra-metalizat, marginita anterior de o dunga
alba. Ciocul este negru si picioarele brune-cenusii. Coloratia femelei este
asemanatoare cu cea a ratei mari, parand o copie in miniatura a acesteia. Poate
fi insa confundata cu rata caraitoare.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 1 septembrie - 10 februarie.

Rata fluieratoare (Anas penelope L.)
Este o rata de suprafata si pasaj, prezenta in Romania din perioada
martie - inceput de aprilie cand soseste, pana in octombrie - noiembrie cand
pleaca. Se intalneste in Delta, in apele interioare din sud, dar si pe tarmul
marii. Dimorfismul sexual este evident. Ratoiul are capul brun, cu o pata
galbena pe frunte si pe crestet, gusa caramizie, abdomenul alb, flancurile
pestrite, ca de altfel si aripile, iar subcaudalele si supracaudalele negre. Femela
este brun-roscata, cu abdomenul alb. Oglinda este verde, tivita cu dunga
neagra in partea anterioara, apoi continuata cu umarul alb al aripii. Ciocul este
cenusiu-albastrui, cu onglet negru la ambele sexe. Picioarele sunt cenusiiverzui.
Ratoiul scoate un fluierat specific in zbor, de unde si denumirea speciei.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 15 august - 15 februarie.

Rata cu cap castaniu (Aythya ferina L.)
Este o rata scufundatoare de pasaj, dar se comporta frecvent si ca
oaspete de vara. Soseste in februarie-martie si pleaca in noiembrie. Mai
frecvent este intalnita in Delta si in Lunca Dunarii, dar si in iazurile si
helesteele interioare.
Dimorfismul sexual este evident. Masculul are capul rosu-caramiziu,
pieptul si subcaudalele aproape negre, abdomenul alb si spatele cenusiu.
Femela este maro-cenusie, cu crestetul capului si obrajii mai inchisi la culoare,
prezentand o linie mai albicioasa care traverseaza ochii, de la frunte pana spre
ceafa. Abdomenul este alb. Oglinda este cenusiu-deschisa.
Ciocul este cenusiu-albastrui la ambele sexe, cu nuante mai deschise la
femele, iar picioarele cenusii.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 15 august - 15 februarie.

Rata motata (Aythya fuligula L.)
Este rata scufundatoare si oaspete de iarna, care soseste in octombrie -
noiembrie si pleaca in martie. Frecvent poate fi intalnita in zona litoralului si
in Delta. Foarte rar si foarte putine exemplare cuibaresc in Romania.
Caracteristic este motul, prezent atat la ratoi, de dimensiuni mai mari, cat si la
femela, mult mai redus. Dimorfismul sexual este evident, ratoiul avand capul
negru cu reflexe albastrui, spatele si subcaudalele maronii, iar abdomenul alb.
Femela, mai discret colorata, este aproape identica cu rata rosie, prezentand
insa un mot evident si o dunga subtire alba in forma de semiluna la radacina
ciocului. Ciocul il are cenusiu-albastrui deschis, iar picioarele plumburii.
Oglinda este alba la ambele sexe.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 15 septembrie - 10 februarie.

Rata pestrita (Anas strepera L.)
Este o rata de suprafata si un oaspete de vara, de marime mijlocie (0,5-
0,6 kg). Pleaca in noiembrie si revine in februarie. Dimorfismul sexual este
evident, dar mai putin accentuat decat la celelalte rate. Masculul este brunpestrit,
cu capul maroniu, gusa pestrita, abdomenul alb-galben si subcaudale
negre. Oglinda este maro-castanie, marginita spre varful aripii si spre corp de
cate o banda mai inchisa, apoi continuata posterior cu o banda lata alba.
Femela este asemanatoare ratei mari, dar mai mica, mai pestrita si cu oglinda
compusa asemanator ratoiului. Ambele sexe au ciocul negricios si
picioarele galbene cu palmatura negricioasa.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 15 august - 15 februarie.

Rata sunatoare (Bucephala clangula L.)
Numele ii vine de la glasul rasunator, care se aude de la distanta. Este o
rata scufundatoare, de talie mare (0,5-0,8 kg femela, 0,8-1,0 kg masculul), care
ierneaza in zona litoralului, in Delta si in Lunca Dunarii. Soseste in perioada
octombrie-noiembrie si pleaca in martie. Dimorfismul sexual este evident.
Ratoiul are capul verde, cu o pata alba rotunda specifica intre cioc si
ochi. Gatul, pieptul, abdomenul si subcaudalele sunt albe, spatele si coada
negre, iar aripile albe au varful si baza negre. Femela este bruna, cu capul rosu,
cu aripile albe si cu varfurile acestora negre. Prezinta un inel alb, caracteristic,
la gat. Ciocul este cenusiu, femela prezentand in plus un inel galben spre
varful acestuia. Picioarele sunt galbene la ambele sexe.
Perioada de vanare este cuprinsa intre 15 august - 15 ifebruarie.

Rata lingurar (Anas clypeata L.)
Alta denumire: Sarsela de vara.
Recunoastere: Este o rata de suprafata si un oaspete de vara, care
soseste la sfarsitul lunii februarie si pleaca in octombrie-noiembrie. Este
raspandita atat in Delta si Lunca Dunarii, cat si in apele din interiorul
Romaniei, fiind rata cel mai frecvent intalnita dupa rata mare.
Dimorfismul sexual este evident. Ratoiul este viu colorat, avand capul,
gatul si gusa brune-inchis. Prezinta doua sprancene albe, caracteristice, de la
ochi pana la ceafa. Abdomenul este alb, iar aripile ii sunt impodobite cu
tectrice alb-negre care atarna. Oglinda este verde, la ambele sexe, tivita atat
anterior cat si posterior, cu alb. Femela seamana cu rata mare, dar este mult
mai mica decat aceasta (250 - 400 g). Poate fi confundata cu rata mica,
deosebindu-se de aceasta prin crestetul capului ce pare usor alungit, prin
aspectul mai pestrit si, mai sigur, prin coloratia oglinzii. Ciocul este negricios,
iar picioarele brune-cenusii, cu palmatura aproape neagra.
Ratoiul emite un carait specific, iar femela un macait slab, asemanator
cu cel al ratei mici, dar mai ascutit si mai discret. In zbor, corul stolului
include si fluieraturi specifice.
Perioada de vanare este 1 septembrie - 10 februarie. Se impusca,
mai ales la inceput de sezon, folosindu-se alice de 2,5 mm.

Alte denumiri: Rata lopatar, lingurar.
Recunoastere: Este rata de suprafata si oaspete de vara, care vine in
martie si pleaca in octombrie. Ciocul mare si latit la varf o face
inconfundabila. Dimorfismul sexual este evident. Ratoiul are capul verde
metalic, pieptul alb, abdomenul si flancurile brune, iar mijlocul spatelui negru.
Femela seamana cu rata mare, fiind insa cu putin mai mica. Oglinda este
verde, tivita cu alb in partea anterioara, iar ciocul brun-inchis, aproape negru la
ratoi, si picioarele rosii-portocalii.
Perioada de vanare: 15 august - 15 februarie.

Rata sulitar (Anas acuta L.)
Alte denumiri: Rata cu coada ascutita, rata cu frigare.
Recunoastere: Este o rata de suprafata si de pasaj, care foarte rar
cuibareste in Dobrogea. Trece prin Romania in luna martie spre nord si in lunile
octombrie - noiembrie spre sud. Unele exemplare ierneaza la noi. Este destul de
mare (0,8 kg). Dimorfismul sexual este evident. Ambele sexe prezinta cate doua
pene mijlocii alungite in coada, de unde le vine si denumirea. Ratoiul are capul
castaniu. Partea anterioara a gatului, gusa, pieptul si abdomenul sunt albe ca
zapada. Spatele este cenusiu, iar subcaudalele si ceafa negre. Femela este brunapestrita,
cu abdomenul alb. Ciocul il au cenusiu-albastrui, cu inel negricios la
baza, iar picioarele cenusii. Oglinda ratoiului este verde, cu o dunga caramizie
in partea anterioara si cu una alba in partea posterioara. Cea a femelei este
verde, cu o dunga cenusiu-albastruie in partea anterioara si cu una alburie in
partea posterioara.
Perioada de vanare: 15 august - 31 ianuarie.

Rata caraitoare (Anas querquedula L.)
Rata cu cap negru (Aythya marila L.)
Este rata scufundatoare si oaspete de iarna, intalnita in zona litoralului
si in Delta. Foarte rar se intalneste si in alte zone. Dimorfismul sexual este
evident. Ratoiul are capul negru-verzui cu luciri metalice, pieptul negru,
spatele gri si abdomenul alb imaculat. La cap se observa un usor cucui, de
dimensiuni reduse, usor sesizabil. Femela este maro-cenusie, cu abdomenul
alb si cu o banda alba lata la baza ciocului. In timpul zborului devine vizibila o
banda alba la aripi. Ambele sexe prezinta cioc brun-cenusiu si picioare brune inchis.
Perioada de vanare: 15 august - 15 februarie.

  << Atlas