Viezurele (Meles meles L.)
Denumiri: Bursuc, bursuca, pui de bursuc, viezure, viezuroaica, pui de viezure.
Descriere: Animal plantigrad, ce pare sa faca legatura intre Mustelide
si Urside, este interesant atat prin infatisarea lui, cat si prin modul retras de
viata. Are corpul indesat, mai gros in partea din spate decat in partea
anterioara, care incepe printr-un bot ascutit. Picioarele sunt scurte si inzestrate
cu cate 5 degete, prevazute cu gheare puternice, adaptate pentru sapatul
vizuinilor. Blana este compusa din peri aspri, aproape teposi, relativ lungi, de
culoare alba-galbuie la baza, negri la mijloc si albiciosi la varf, combinatie
care induce impresia generala de culoare sura-alburie. Partea de jos a gatului,
pieptul, abdomenul si picioarele sunt negre-cafenii. Specifica este culoarea
alba a capului, cu doua dungi negre care pornesc de la nas, cuprind ochii si
urechile si se largesc, estompandu-se pe fondul culorii gatului. Ochii sunt
mici, ca de altfel si urechile rotunjite la varf. Mirosul specific este
determinat de secretia glandei perianale, foarte dezvoltata.
Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea
mult de adulti, decat prin marime.
Longevitate: Traieste circa 15 ani. Varsta se poate aprecia dupa uzura dentitiei.
Sunete: Mormaie si pufaie cand este atacat, se vaita cand este prins si
tipa modulat in perioada imperecherii. De fapt acest sunet seamana intrucatva
cu plansetul de copil.
Simturi: Este inzestrat cu un miros excelent, cu auz foarte bun si cu vaz mediocru.
Urme: Urmele sunt inconfundabile. Ca forma se aseamana
cu urmele din fata ale ursului, dar in miniatura. Excrementele le depune in
toalete amenajate in apropierea vizuinilor ori pe drumurile de ducere si de
intoarcere catre acestea. Specifice sunt si potecile curatate pentru plecarea si
inapoierea, discreta, la vizuina.
Habitat: Prefera padurile situate in apropierea campurilor cultivate
agricol, din zona de dealuri, de coline si de campie. Este intalnit si in padurile
masive de munte, in luncile apelor curgatoare si in campul cultivat agricol.
Asadar, il putem intalni peste tot, de la limita superioara a padurii pana in
Delta Dunarii, dar numai noaptea fiindca ziua se retrage in vizuini.
Hrana: Este un animal tipic omnivor. Mananca larve si radacini,
ierburi si grane, fructe si cereale, legume si oua, soareci, pui de iepuri, reptile,
iezi de caprioare s.a.m.d. Este periculos doar pentru pasarile care clocesc la sol
(fazani, potarnichi, ierunci, cocosi de munte) si pentru puii mici ai iepurelui de
vizuina. Consuma intamplator si cadavre.
Dusmani: Din cauza vietii retrase este putin afectat de dusmani. Lupul
il consuma cu mare placere cand il intalneste.
Sociabilitate: Traieste izolat, cautand femela doar in perioada
imperecherii. Imediat dupa imperechere, o paraseste. Doar mama poate fi
vazuta, de primavara pana toamna, cu puii din acel an dupa ea.
Reproducerea: Literatura de specialitate indica drept perioada de
imperechere lunile iulie-august. S-au constatat insa situatii in care masculul
cauta femela incepand cu luna aprilie. Probabil, perioada imperecherii este
mult mai lunga, din aprilie pana prin septembrie. Femela fata in februariemartie,
in vizuina, 3-5 pui orbi si golasi. Acestia deschid ochii dupa 25-30 de
zile, ies din vizuina la 50-60 de zile si devin independenti doar toamna, dupa
varsta de 6 luni.
Obiceiuri: Ca si ursul, viezurele petrece iarna dormitand cateva luni in
vizuina. Dormiteaza, de regula, de pe la sfarsitul lunii noiembrie pana pe la
inceputul lunii martie. In timpul iernii, cand vremea este calda, paraseste
temporar vizuina pentru a se hrani si pentru a defeca. In comportamentul sau
nu exista nici elemente specifice hibernarii, nici somnului de iarna, deoarece
nici temperatura corpului si nici respiratia nu sunt reduse decat in foarte mica masura.
Nu-si strange niciodata provizii in vizuini, asa cum se afirma gresit in
numeroase ocazii.
Vanare: Singura metoda care da rezultate este panda la vizuina, seara
si dimineata. La goana se impusca absolut intamplator. Se mai poate vana cu
cainii la vizuina, dar metoda, spre deosebire de vanatoarea la vulpe si la pisica
salbatica, impune saparea acesteia orientata dupa latratul cainilor. Aceasta
fiindca viezurele nu accepta sa fie alungat de caini afara din vizuina decat in
situatii de exceptie, deoarece se apara mult mai eficient in interiorul acesteia.
Se impusca folosindu-se arma lisa, cu alice de 3,5 - 4,0 mm, sau arma
cu glont de calibru mediu, in perioada 1 august-31 martie.
Trofeul conventional il constituie craniul, iar trofeul neconventional,
parul lung si aspectuos din coama, strans in pampon, ori blana intreaga
naturalizata covor.

  << Atlas