Vulpea (Vulpes vulpes L.)
Denumiri: Vulpoi, vulpe si pui sau catel de vulpe.
Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, de
culoare roscata sau rosie, cu coada lunga bogat imbracata in par si cu urechile
ascutite, indreptate in sus. Nuantele culorii variaza mult de la rosu deschis, cu
nuante galbene sau alburii, pana la brun-inchis, inspicat sau nu. Varfurile
urechilor si picioarele prezinta pete negre. La nastere puii sunt de culoare
cenusie-inchis, insa din primele saptamani de viata nuanta parului devine
roscata. Dimorfismul sexual nu este evident.
Longevitate: Traieste 12-14 ani. Aprecierea varstei se poate face, cu
oarecare aproximatie, dupa tocirea dentitiei.
Sunete: Puii flamanzi scancesc. Juvenilii ramasi singuri latra, asa cum
latra si masculii in timpul imperecherii. Cel mai puternic si frecvent latrat este
cel de chemare, care se aude in perioada imperecherii, scos de ambele sexe, si
latratul insistent scos de ambii parinti pentru distragerea atentiei potentialilor
dusmani de la puii mici aflati in pericol. In caz de pericol iminent, precum si
atunci cand se bat intre ei, masculii scot un mormait. Cand este prinsa de
dusmani, vulpea tipa. Foarte rar chefneste dupa iepurii fugariti.
Simturi: Vulpea are auzul exceptional, mirosul foarte bun si vazul bun.
Urme: Urma-tipar a vulpii poate fi asemuita cu cea a unui caine de
talie mica, dar prezinta, ca si sacalul, o forma mai alungita (eliptica) si
degetele mijlocii mai strans pozitionate, cu unghiile imprimate mai apropiat.
Urma-partie este rectilinie, spre deosebire de cea de caine care
este imprimata in zig-zag. Imprimarea urmelor difera la mersul normal, cand
vulpea calca urma in urma, fata de deplasarea la trap, cand urmele se imprima
doua cate doua, si fata de deplasarea in goana, cand urmele picioarelor din
spate le depasesc pe cele ale picioarelor anterioare.
Excrementele sunt caracteristice, contin hrana partial nedigerata si sunt
depuse de vulpoi pe ridicaturi, pietre si altele asemenea locuri vizibile, in
scopul marcarii teritoriului. Teritoriul este marcat insa, in si mai mare masura,
prin urinare, ca si in cazul lupului.
Habitat: Vulpea este intalnita din golul alpin pana pe malul marii, in
paduri, in tufisuri, in stufarisuri sau in camp deschis. Vizuina, pe care o sapa
singura, are de regula mai multe iesiri si este amplasata pe versanti insoriti, in
diguri, in maluri de paraie, in ridicaturi de pamant, dar si in camp plan. Poate
fi sapata si in locuri acoperite de vegetatie, dar si in teren absolut descoperit.
In multe cazuri ocupa vizuinile sapate de viezure, pe care le poate chiar
imparti cu acesta sau cu pisica salbatica. Deosebirea intre vizuinile sapate de
vulpe, care sunt mai inguste si pornesc orizontal, fata de cele sapate de
viezure, care sunt mai largi si pornesc indreptate oblic in jos, este evidenta. De
altfel si curatenia exemplara in cazul viezurelui, deosebeste vizuinile ocupate
de cele doua specii. Este considerata fidela fata de locul obisnuit de trai, raza
ei de activitate fiind 3-5 km, foarte rar de 10 km. Numai in mod exceptional se
deplaseaza la distante mai mari.
Hrana: Este foarte variata, insa in spectrul alimentar al vulpii
predomina categoric soarecii si alte rozatoare mici. Mananca insecte, larve,
rame, broaste, pesti morti, pasari, cadavre, dar si fructe si chiar cereale la
nevoie. Lista sortimentelor alimentare explica larga raspandire a vulpii in
Romania si in Europa.
Dusmani: Lupul, rasul, sacalul, cainele si mai ales diversele boli
comune canidelor. Sunt periculoase pentru puii de vulpe, dar in mai mica
masura, si pasarile rapitoare mari: acvilele, vulturul codalb, buha si chiar uliul gainilor.
Sociabilitate: Vulpea este, in cea mai mare parte a anului, un animal
solitar. Numai in timpul imperecherii vulpoiul cauta vulpea, cu care ramane
pana la cresterea progeniturii. In cazul in care vulpea moare dupa ce puii au
4-5 saptamani, vulpoiul ii preia sarcina cresterii puilor.
Dupa intarcare, vulpile mature si cele tinere traiesc solitar. Se
intalneste insa frecvent situatia in care mai multe vulpi folosesc aceeasi vizuina.
Reproducere: Maturitatea sexuala este atinsa la 8-10 luni. Perechile se
cauta din luna decembrie, imperecherea are loc in luna februarie, iar fatarea
dupa 52-53 de zile, in aprilie. Sunt si femele care se imperecheaza la sfarsitul
lunii ianuarie si femele care se imperecheaza in martie.
Vulpea fata o singura data pe an, cate 4-7 pui orbi, de culoare cenusie
inchis. La 10-14 zile puii vad, la 4 saptamani ies la gura vizuinii, iar dupa 60
de zile pot parasi vizuina. Sunt insa alaptati pana la varsta de 3 luni, vulpea
trecandu-i treptat pe hrana regurgitata, apoi pe hrana adusa, inclusiv in stare
vie, pentru a-i invata sa vaneze.
Obiceiuri: Are activitate nocturna, dar si crepusculara si aurorala. In
locurile linistite, cand hrana devine deficitara, poate fi vazuta soricand toata ziua.
Vanarea: Se poate face in timpul anului, la panda, la dibuit si la goana,
cu sau fara caini de vanatoare. O vanatoare aparte este vanatoarea cu cainii la
vizuina, dar la fel de interesanta este si vanatoarea cu chematoarea. Data fiind
vigilenta proverbiala a vulpii, dobandirea acesteia nu este intotdeauna usoara.
Se impusca folosind arma lisa si alice de 3,5-4,00 mm. Este sportiva insa si
vanarea vulpii cu arma cu glont, din categoria 5,6 maximum 6,5 mm.
Trofeu neconventional este considerata blana, iar conventional craniul.
Pagube: Judecand dupa contributia pe care o are in combaterea micilor
rozatoare, se apreciaza de multe ori ca acest carnivor este mai mult folositor
(agriculturii) decat daunator (cinegeticii). In realitate, in terenurile cu vanat
mic (fazani, potarnichi, iepuri) vulpea este un daunator de temut. Stau
marturie, in aceasta privinta, resturile de iezi de caprioara, de pui de iepuri, de
pui de fazani si chiar de vitei de cerb si de purcei, carati la vizuina in perioada
cresterii puilor. Prejudicii mari produce si gospodariilor de la sate, prin
uciderea pasarilor domestice, mai ales in aceeasi perioada de crestere a progeniturii.
Doar in terenurile de dealuri inalte si de munte vulpea trebuie protejata,
fiindca aici prejudiciile cauzate nu sunt demne de luat in seama.

  << Atlas